Modele pentru croșetat

Și dacă tot știm să descifrăm simbolurile iată și câteva motive absolut senzaționale!

Simboluri pentru modele crosetate

Când ați văzut schema unui model care v-a plăcut și vreți să-l încercați, iată simbolurile și modul de lucru pentru principalele elemente de croșetat:

Feerie la Mercerie

Mai, ce titlu ritmat am gasit! Mai trebuia un tra-la-la și ajungeam la Eurovision! Că tot veni vorba de talente hai să vă povestesc cum e cu talentu' și cu bruma de cultură la tinerele domnișoare. Vorbeam deunăzi cu o prietenă, avocată, despre nebunia mea cu croșetatul și-mi zice: „Și eu croșetez dar n-am spus că mi-era că râd colegii de mine!” Am rămas cu gura căscată! Poftiiim? Stai că nu înțeleg! De ce să-ți fie rușine? De faptul că știi ce înseamnă in, bumbac, acril,vâscoză? De faptul că știi ce înseamnă bleumarin, bej, ocru, bleu ciel, magenta? Sau pentru faptul că ai bun gust și talent și că fetița ta e o prințesă într-o rochiță croșetată de mămica ei? Ba eu sunt foarte mândră de ceea ce pot și știu să fac și chiar îmi face o deosebită plăcere să port o bluză sau un bolero și să am absoluta siguranță că pe trotuarul de vis-a-vis n-o să fie vreo alta îmbrăcată la fel. Și apropos de rușine stai să-ți spun eu cui ar trebui să-i fie rușine. Eram în Slobozia în perioada cu viscolul și rămân blocată la răscruce de vânturi vreo două săptămâni. Plecasem cu treburi, dar speram ca măcar în weekend să mă întorc acasă. N-ai să vezi! Viscolul mai tare se pornește! Așa că mă resemnez și zic în sinea mea: „apoi dacă tot stau pe aici să caut o mercerie, îmi iau niște fire, o croșetă și-mi omor timpul, că de televizor m-am săturat și oricum e total neproductiv”. Așa că mă pregătesc de plimbare. O întreb pe fătuca de la recepția hotelului dacă știe vreo mercerie în zonă și mă îndrumă pe bulevardul principal. O iau ușor spre zona indicată și ajung pe strada aceea care parcă e aceeași în toate orașele. Aceea cu outlet-uri, jocuri de noroc, sucursale de bănci și produse de gen „totul la 10 lei”, nu se poate să n-o știți. În fața unui astfel de magazin, o tânără domnișoară ieșise la fumat. Cum până acolo nu găsisem nicio mercerie mă apropii și o întreb:

„Scumpo, te rog, știi cumva unde aș putea găsi o mercerie în zonă?”
 Își ridică spre mine ochii inocenți mă privește de parcă ar fi văzut vreun marțian picat atunci din tăriile cerului și mă întreabă suav: „ da' ce-i aia?”

„Pai, zic eu, un loc în care găsești ațe, papiote, nasturi..”

”Aaaaaaaa, mă întrerupe ea, păi intrați aici!”

Și intru. Magazinul era un soi de bazar cu de toate aruncate care încotro. Mă gândeam că, poate, în amalgamul de nimicuri, într-un colț o fi și o zonă cu cele de mai sus. Nimic. Domnișoara vine repede spre mine și cu un zâmbet îndatoritor mă îndrumă spre casa de marcat. Zice ea: „ la casă avem ce vă trebuie”

Hait, că pe-asta n-am mai văzut-o! La casă? Dau sculurile și bobinele de mohair ca rest? Când colo ce să vezi? Într-un castron de plastic erau vreo zece papiote și trei ace de siguranță. Am crezut că mă sufoc în încercarea de a nu izbucni în râs. Noroc cu o doamnă mai în vârstă care auzise discuția mea cu domnișoara și m-a îndrumat către acel magazin special și atât de greu de identificat care se numește MERCERIE. Și pentru că iarna nu-i ca vara mi-am luat niște fire superbe și mi-am croșetat un bolero pentru vara care va veni! Cândva...

Jocul florilor

Vine, vine primăvara! Şi înfloresc pomii. Şi iată că, plecând de la o floare... cică nu se face primăvară dar o bluză faină tot se face. Şi unicat pe deasupra. Acesta e de fapt unul din avantajele lucrului de mână. Chiar dacă folosesc acelaşi model de floare pot crea o varietate de modele, başca faptul că-mi aleg culorile preferate. Şi.. de la o floare, iată ce-a ieşit!

Şi pentru cei care ştiu să descifreze o schemă...iată schema florilor:

Şi filmuleţul:

Picioruş dublu

Acum că primii paşi au fost făcuţi, să trecem la următorul! Picioruşul dublu! Ei bine, doar numele e de el. Se realizează la fel de uşor ca şi cel simplu dar... e mai mare, după cum îi spune şi numele. Dublu chiar! Odată ce învăţăm paşii de bază ne putem aventura şi în jocul florilor, al modelelor geometrice şi vă puteţi lăsa imaginaţia să zboare. Şi nu numai!
Modelele crosetate au fost folosit de către matematicianul Daina Taimina în scopul de a crea o versiune a planului hiperbolic.

 Un model pe suport de hârtie pe pseudosphere a fost creat de William Thurston, cu toate acestea, modelul său era destul de delicat şi fragil. Daina Taimina a folosit arta de a croşeta pentru a crea un model puternic, durabil, care a fost expus de către Institute For Figuring. Nu credeţi? Ia uitaţi-vă aici: http://theiff.org/lectures/05a.html
  De necrezut, nu-i aşa? Cine şi-ar fi închipuit că bunica în loc să facă un ciucure crea o pseudosferă în plan hiberbolic? Dacă i-aş fi spus asta ar fi crezut că o-njur! Ei, şi lăsând deoparte geometria hai să vedem cum e cu picioruşele  duble.

Picioruş simplu

Orice proiect începe cu începutul. Toate începuturile sunt grele. Croşeta pare o suliţă şi se înverşunează să nu intre în ochiurile de lanţ, mâna oboseşte de cât de tare strângem instrumentul de tortură, iar lucrul nu înaintează deloc.
 Nu vă speriaţi! E o stare firească pentru orice început. Îmi amintesc de cei care învaţă pentru prima dată să utilizeze mouse-ul şi-l strâng de parcă ar vrea să scoată zer din el ca în poveştile lui Creangă. Nu vă stresaţi şi nu abandonaţi. Nici cu bicicleta nu e mai simplu şi se spune că ... mersul pe bicicletă nu se uită niciodată. Şi cu croşetatul e cam la fel. La început parcă ţi se pun toate împotriva dar, cu perseverenţă şi răbdare, ajungi să finalizezi primul rând, apoi vine al doilea şi unul după altul lucrurile încep să se lege şi... gata primul şal! Şi atunci să te ţii mândrie!
Şi dacă tot am învăţat să facem ochiuri de lanţ, hai să vedem cum se fac picioruşele simple!

Primii paşi în arta croşetatului

Se poarta handmade!
 Aşa, şi? iau la rând magazinele şi văd nişte chestii din aţă înşirată pe care le făceam odată la începuturi cu mare stângăcie când aveam vreo 11 anişori şi învăţam să ţin o croşetă în mână. Oribil. Ia să mă apuc să-mi fac eu ceva cu mânuţele mele. Răsfoiesc o carte cu modele, veche şi îngălbenită de vreme, să-mi amintesc cum se mai fac unele modele. Caut apoi pe internet ca să mă pun la curent cu noile tendinţe şi... gata, reîncep lucrul. De început am început, dar nu mă mai pot opri! A devenit un adevărat hobby, başca faptul că şifonierul stă să cadă de atâtea şaluri, berete, jachete, veste şi alte minunăţii. Şi tot lucrând mă gândeam la cât de plăcut este să ai o ocupaţie care să te desprindă de intoxicarea cu reclame televizate,  de filme de doi bani şi altele cu care ne "omorâm timpul". Dar de ce să-l omorâm când putem să-l folosim şi să ne bucurăm de lucruri frumoase?
 De Crăciun, cea mai mare surpriză a prietenelor mele a fost când le-am dăruit câte o capă elegantă făcută de mânuţele mele! Şi... dacă stau bine să mă gândesc am ieşit şi foarte ieftin! Deci, cadouri superbe cu cheltuială minimă dar cu o valoare considerabilă adăugată de frumuseţea şi unicitatea creaţiei.
Şi dacă tot am avut norocul ca cineva, cândva, să mă fi învăţat să ţin o croşetă în mână, m-am gândit ca la rândul meu să  împărtăşesc din ceea ce am experimentat aşa că...iată-ne la prima lecţie de croşetat!