Aşa, şi? iau la rând magazinele şi văd nişte chestii din aţă înşirată pe care le făceam odată la începuturi cu mare stângăcie când aveam vreo 11 anişori şi învăţam să ţin o croşetă în mână. Oribil. Ia să mă apuc să-mi fac eu ceva cu mânuţele mele. Răsfoiesc o carte cu modele, veche şi îngălbenită de vreme, să-mi amintesc cum se mai fac unele modele. Caut apoi pe internet ca să mă pun la curent cu noile tendinţe şi... gata, reîncep lucrul. De început am început, dar nu mă mai pot opri! A devenit un adevărat hobby, başca faptul că şifonierul stă să cadă de atâtea şaluri, berete, jachete, veste şi alte minunăţii. Şi tot lucrând mă gândeam la cât de plăcut este să ai o ocupaţie care să te desprindă de intoxicarea cu reclame televizate, de filme de doi bani şi altele cu care ne "omorâm timpul". Dar de ce să-l omorâm când putem să-l folosim şi să ne bucurăm de lucruri frumoase?
De Crăciun, cea mai mare surpriză a prietenelor mele a fost când le-am dăruit câte o capă elegantă făcută de mânuţele mele! Şi... dacă stau bine să mă gândesc am ieşit şi foarte ieftin! Deci, cadouri superbe cu cheltuială minimă dar cu o valoare considerabilă adăugată de frumuseţea şi unicitatea creaţiei.
Şi dacă tot am avut norocul ca cineva, cândva, să mă fi învăţat să ţin o croşetă în mână, m-am gândit ca la rândul meu să împărtăşesc din ceea ce am experimentat aşa că...iată-ne la prima lecţie de croşetat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca doriti sa faceti un comentariu, va multumesc!