Jocul florilor

Vine, vine primăvara! Şi înfloresc pomii. Şi iată că, plecând de la o floare... cică nu se face primăvară dar o bluză faină tot se face. Şi unicat pe deasupra. Acesta e de fapt unul din avantajele lucrului de mână. Chiar dacă folosesc acelaşi model de floare pot crea o varietate de modele, başca faptul că-mi aleg culorile preferate. Şi.. de la o floare, iată ce-a ieşit!

Şi pentru cei care ştiu să descifreze o schemă...iată schema florilor:

Şi filmuleţul:

Picioruş dublu

Acum că primii paşi au fost făcuţi, să trecem la următorul! Picioruşul dublu! Ei bine, doar numele e de el. Se realizează la fel de uşor ca şi cel simplu dar... e mai mare, după cum îi spune şi numele. Dublu chiar! Odată ce învăţăm paşii de bază ne putem aventura şi în jocul florilor, al modelelor geometrice şi vă puteţi lăsa imaginaţia să zboare. Şi nu numai!
Modelele crosetate au fost folosit de către matematicianul Daina Taimina în scopul de a crea o versiune a planului hiperbolic.

 Un model pe suport de hârtie pe pseudosphere a fost creat de William Thurston, cu toate acestea, modelul său era destul de delicat şi fragil. Daina Taimina a folosit arta de a croşeta pentru a crea un model puternic, durabil, care a fost expus de către Institute For Figuring. Nu credeţi? Ia uitaţi-vă aici: http://theiff.org/lectures/05a.html
  De necrezut, nu-i aşa? Cine şi-ar fi închipuit că bunica în loc să facă un ciucure crea o pseudosferă în plan hiberbolic? Dacă i-aş fi spus asta ar fi crezut că o-njur! Ei, şi lăsând deoparte geometria hai să vedem cum e cu picioruşele  duble.

Picioruş simplu

Orice proiect începe cu începutul. Toate începuturile sunt grele. Croşeta pare o suliţă şi se înverşunează să nu intre în ochiurile de lanţ, mâna oboseşte de cât de tare strângem instrumentul de tortură, iar lucrul nu înaintează deloc.
 Nu vă speriaţi! E o stare firească pentru orice început. Îmi amintesc de cei care învaţă pentru prima dată să utilizeze mouse-ul şi-l strâng de parcă ar vrea să scoată zer din el ca în poveştile lui Creangă. Nu vă stresaţi şi nu abandonaţi. Nici cu bicicleta nu e mai simplu şi se spune că ... mersul pe bicicletă nu se uită niciodată. Şi cu croşetatul e cam la fel. La început parcă ţi se pun toate împotriva dar, cu perseverenţă şi răbdare, ajungi să finalizezi primul rând, apoi vine al doilea şi unul după altul lucrurile încep să se lege şi... gata primul şal! Şi atunci să te ţii mândrie!
Şi dacă tot am învăţat să facem ochiuri de lanţ, hai să vedem cum se fac picioruşele simple!

Primii paşi în arta croşetatului

Se poarta handmade!
 Aşa, şi? iau la rând magazinele şi văd nişte chestii din aţă înşirată pe care le făceam odată la începuturi cu mare stângăcie când aveam vreo 11 anişori şi învăţam să ţin o croşetă în mână. Oribil. Ia să mă apuc să-mi fac eu ceva cu mânuţele mele. Răsfoiesc o carte cu modele, veche şi îngălbenită de vreme, să-mi amintesc cum se mai fac unele modele. Caut apoi pe internet ca să mă pun la curent cu noile tendinţe şi... gata, reîncep lucrul. De început am început, dar nu mă mai pot opri! A devenit un adevărat hobby, başca faptul că şifonierul stă să cadă de atâtea şaluri, berete, jachete, veste şi alte minunăţii. Şi tot lucrând mă gândeam la cât de plăcut este să ai o ocupaţie care să te desprindă de intoxicarea cu reclame televizate,  de filme de doi bani şi altele cu care ne "omorâm timpul". Dar de ce să-l omorâm când putem să-l folosim şi să ne bucurăm de lucruri frumoase?
 De Crăciun, cea mai mare surpriză a prietenelor mele a fost când le-am dăruit câte o capă elegantă făcută de mânuţele mele! Şi... dacă stau bine să mă gândesc am ieşit şi foarte ieftin! Deci, cadouri superbe cu cheltuială minimă dar cu o valoare considerabilă adăugată de frumuseţea şi unicitatea creaţiei.
Şi dacă tot am avut norocul ca cineva, cândva, să mă fi învăţat să ţin o croşetă în mână, m-am gândit ca la rândul meu să  împărtăşesc din ceea ce am experimentat aşa că...iată-ne la prima lecţie de croşetat!